Orice dependenta incepe cu iluzia detinerii controlului. Dependentul se amageste spunandu-si ca este alegerea lui de a uza frecvent de un stimulent pentru a obtine o stare placuta si ca nu-i va fi greu sa se opreasca daca doreste asta. Realitatea il contrazice insa de cele mai multe ori. Dependenta, numita si adictie, este o boala, a carei caracteristica principala este tocmai disconfortul intens care se instaleaza in lipsa stimulentului. Teama de a resimti senzatiile neplacute conduce la dificultatea de a renunta la ceea ce-i alina suferinta fizica si/sau psihica. Dependenta perturba toate celelalte activitati, pentru ca satisfacerea dorintelor incontrolabile devine laitmotivul pentru intreaga existenta.
Multi dependenti ascund sub masca adictiei lor probleme mult mai profunde, pe care au incercat sa le rezolve in felul lor. Unii au dorit poate sa uite de dezamagiri, altii au vrut sa obtina ameliorarea durerilor, sau doar sa se refugieze intr-o fantezie in care lucrurile decurg asa cum vor ei - o pseudoevadare din cotidian. Cele mai multe adictii sunt de fapt simptome care vorbesc despre evitarea confruntarii cu diverse probleme.
In ultima vreme, prin diversificarea gamei stimulentelor, s-a largit si plaja de adictii, vorbindu-se acum, pe langa dependenta de substanta (medicamente, droguri, nicotina, alcool, toxice), de alte categorii care suscita la fel de mult interes. De exemplu, dependenta de calculator, dependenta de televizor, dependenta de jocuri de sansa, dependenta de relatii, dependenta de cumparaturi, dependenta de munca. Insa, dependenta de substanta beneficiaza in continuare de o atentie deosebita, existand suficienta literatura de specialitate in care sunt descrise simptomele, cauzele si efectele, si terapiile care se indica in tratarea acestei tulburari.
Prima mentionare a ideii de adictie, in context medical, a fost facuta de Benjamin Rush, in anul 1785, intr-o lucrare despre impactul bauturilor spirtoase asupra corpului si mintii. El constata efectele negative ale consumului in exces de alcool si afirma ca alcoolicul nu mai are control asupra propriei persoane. In urma consumului frecvent de bauturi alcoolice, omul se imbolnaveste si isi pierde capacitatea de alege intre a consuma alcool sau nu. Ramane doar cerinta stringenta a organismului de readministrare a stimulentului - alcoolul, care trebuie neaparat satisfacuta pentru a disparea indispozitia. Terapia propusa de Rush era restrictia sau inlocuirea bauturilor tari (spirtoasele) cu unele mai slabe - bere, vin, cidru (la vremea respectiva se credea ca bauturile slab alcoolizate nu creeaza dependenta).
Autor: DespreSuflet
