Termenul “emotii” este folosit deseori in sens larg, adica il utilizam atat cand facem referire la emotii, dar si cand vorbim, de fapt, despre sentimente, dispozitii, afecte, pasiuni. Toate acestea sunt insa procese afective prin care exteriorizam raportarea noastra la stimulul care le provoaca. De exemplu:
- ne intristam cand aflam de moartea unei persoane dragi si uneori chiar negam ceea ce s-a intamplat, pentru a putea face fata durerii, dar daca pierderea este suferita de o prietena sau de o cunostinta, simtim compasiune pentru suferinta prin care trece aceasta;
- ne este frica daca ne aflam noaptea intr-un cartier pe care nu-l cunoastem si se stinge brusc lumina, dar suntem linistiti daca acelasi lucru se intampla cand suntem in apropierea casei;
- suntem nelinistiti si ne temem pentru agoniseala noastra daca tara trece printr-o criza economica, dar suntem indiferenti ca in Africa multi oameni mor de foame;
- suntem furiosi daca suntem concediati, dar suntem impasibili cand se inchide o fabrica din alt oras.
Ce au in comun aceste exemple? Tipul de relatie care se creeaza intre subiect (individul asupra caruia actioneaza stimulul) si obiect (stimulul - situatia, evenimentul etc). Orice influenta asupra intereselor, scopurilor, convingerilor, trebuintelor noastre, pozitiva sau negativa, declanseaza un raspuns afectiv prin care ne manifestam multumirea sau nemultumirea, placerea sau neplacerea. Cand situatia nu are repercursiuni asupra noastra, o tratam ca pe un simplu eveniment cu sanse mici sa perturbe intr-un fel existenta noastra.
In functie de proprietatile lor (intensitate, durata, expresivitate, mobilitate), de gradul de constientizare si de formele motivationale care le declanseaza, procesele afective au fost impartite in:
- primare - cele care scapa controlului constient la nivel de obiect, au intensitate mare, dar durata scurta (afectele - groaza, furia, uimirea, exuberanta);
Daca ne aflam intr-o masina in miscare iar alta vine spre noi din sens opus, pe aceeasi banda, reactia noastra va fi de groaza.
- complexe - beneficiaza de grad mai mare de constientizare la nivel de obiect sau de activitate, au intensitate medie sau ridicata, iar durata este determinata de situatie (emotiile au un grad mai mare de constientizare a obiectului, pe cand dispozitiile afective mai redus);
Daca ne-a muscat un caine, e posibil ca la urmatoarea intalnire cu un caine sa apara o reactie de frica.
Multe persoane sunt morocanoase daca vremea este urata, dar fara sa constientizeze ca dispozitia lor are legatura cu faptul ca ploua de cateva zile.
- superioare - emotii stabilizate care nu dispar daca stimulul nu mai este prezent, ci persista perioade lungi de timp (sentimentele).
Ne iubim copiii si dupa ce au plecat la casele lor si si-au intemeiat propriile familii, chiar daca nu vorbim sau nu-i vedem perioade lungi de timp.
Ce sunt emotiile?
Emotiile sunt procese afective complexe de scurta durata, care dispun de un nivel ridicat de constientizare a obiectului sau a activitatii, sunt intense si au caracter situativ, adica depind de actiunea nemijlocita a situatiei emotionale.
Frica dispare in scurt timp dupa ce am iesit din zona de pericol.
Furia se manifesta daca persoana cu care avem un conflict se afla in apropierea noastra.
Emotiile reflecta modul in care un eveniment, un fenomen, o situatie sau un obiect influenteaza realizarea aspiratiilor, intereselor, convingerilor sau trebuintelor biologice ale unui individ.
O haita de caini agresivi trezeste frica pentru ca presupunem ca ar putea sa ne afecteze integritatea corporala.
Reusita la un examen ne bucura pentru ca ne consolideaza increderea si putem sa ne gandim la sansele care ni se ofera prin acel succes.
Astfel, relatia dintre realitatea inconjuratoare si stimulii interni poate fi pozitiva - genereaza multumire, placere, bucurie, entuziasm - atunci cand au fost satisfacute cerintele interne, sau poate fi negativa - genereaza nemultumire, neplacere, indignare, tristete, furie etc - atunci cand cerintele interne nu sunt satisfacute. Emotia care apare se raporteaza direct la semnificatia si valoarea pe care individul le atribuie satisfacerii sau nesatisfacerii stimulilor interni.
Cand un interviu de angajare nu se finalizeaza cu obtinerea jobului dorit, suntem dezamagiti, mai ales daca aveam convingerea ca satisfaceam toate cerintele postului.
Centrul de comanda al emotiilor
Centrul de comanda al emotiilor este sistemul limbic (cu un rol important in exprimarea comportamentului non-verbal), acesta pregateste organismul pentru a reactiona, producand o serie de modificari organice: creste conductibilitatea electrica a pielii; apar schimbari de ritm cardiac, de presiune si distributie a sangelui; apare tensiunea musculara, uneori chiar tremorul; secretia salivara descreste etc.
Modificarile care apar sunt observabile prin intermediul conduitei emotionale, care, in cazul emotiilor primare, are un caracter reflex-neconditionat, vizibil mai ales la animale. Omul mai pastreaza doar reactia de tresarire ca reflex neconditionat asociat. Aceasta reactie apare in prezenta emotiei “surpriza”, si nu poate fi inhibata. Tresarim de fiecare data daca suntem luati prin surprindere si chiar si atunci cand anticipam, de exemplu, un zgomot puternic.
Emotiile primare si emotiile secundare
Supravietuirea multor specii de animale este strans legata de emotiile primare (innascute). Acestea s-au dezvoltat pe parcursul evolutiei vietii si au avut un rol de protectie. De-a lungul timpului, au jucat un rol important in satisfacerea trebuintelor de baza: asigurarea hranei, fuga din fata pericolelor.
Furia il poate mobiliza pe un om sa lupte pentru a-si salva bunurile in cazul unei inundatii.
Frica il face pe altul sa fuga daca se intalneste cu un urs, sau il poate imobiliza (incremenit de frica).
Bucuria unui copil la vederea parintelui, daca a fost lasat intr-un loc unde nu s-a simtit in securitate.
Emotiile primare sunt universale, pot fi observate atat la triburile din Africa cat si la populatiile urbane. Putem sa sesizam destul de usor cand cineva este furios, dar si cand ii este frica sau se bucura, fara a avea nevoie de cuvinte.
Emotiile primare apar de obicei in situatii noi, neasteptate, cand nu exista raspunsuri elaborate de actiune, iar rolul lor este de aparare: furia (reflexul de aparare activa), frica (reflexul de aparare pasiva).
Emotiile secundare (educate)sunt ceea ce simtim dupa emotia primara. Sunt influentate de contextul social si situational, dar si de motivatie. Se formeaza prin invatare si ii ofera organismului posibilitatea de a raspunde adecvat.
Poate sa ne fie rusine pentru ca ne-a fost frica sa intervenim intr-o situatie si sa incercam sa facem ceva constructiv.
Putem sa ne simtim vinovati daca am actionat sub imboldul furiei si sa ne cerem scuze pentru manifestarea noastra.
Emotiile sanatoase si emotiile distructive
Daca raspunsul emotional este direct proportional cu situatia care-l declanseaza, avem o emotie sanatoasa. De exemplu, frica de un esec la un examen pentru care nu am invatat este o emotie sanatoasa care se asociaza cu un gand realist, in schimb, increderea ca voi lua nota mare la un examen pentru care nu am invatat este o emotie distructive.
Emotiile sanatoase ajuta la adaptarea si mobilizarea organismului, iar emotiile distructive conduc la dezorganizare, tulburari psihice si somatizari. De exemplu, in tulburarile anxioase, frica este o emotie disfunctionala pentru ca e in exces in raport cu stimulul care o provoaca.
Valenta negativa (de disfunctional sau nesanatos) este data de faptul ca aceste emotii sunt in exces, fapt ce conduce la un consum foarte mare si inutil de resurse ale organismului.
Lista emotiilor de baza
Paul Ekman: frica, furia, tristetea, dezgustul, bucuria, surpriza
Robert Plutchik: increderea, furia, anticiparea, dezgustul, bucuria, frica, tristetea, surpriza
Magda B. Arnold: furia, aversiunea, curajul, descurajarea, disperarea, frica, ura, speranta, iubirea, tristetea
William McDougall: furia, dezgustul, exaltarea, frica, nelinistea, dependenta, tandretea
Carroll Izard: furia, dispretul, mahnirea, frica, vinovatia, curiozitatea, bucuria, rusinea, surpriza
