Tulburarile afective - tulburarile bipolare
Principalul element al tulburarilor afective este perturbarea de dispozitie. Totusi, cand spunem tulburari afective ne referim la o paleta larga de simptome. O clasificare a acestor tulburari afective se raporteaza la prezenta sau absenta episoadelor afective, la tipul de episod, la debutul, evolutia, frecventa, intensitatea si durata acestora.
In functie de aceste criterii, tulburarile afective au fost impartite in trei grupe:
- tulburarile depresive (sau depresia unipolara)
- tulburarile bipolare (sau depresia bipolara)
- tulburarile afective bazate pe etiologie
Ce este depresia bipolara
Bipolaritatea depresiei este data de parcurgerea intr-un interval de timp atat a simptomelor depresive cat si a simptomelor maniacale, hipomaniacale sau mixte. Un element comun tuturor tipurilor de depresie este perturbarea dispozitiei. Aceasta prin asocierea cu anumite componente ne ofera posibilitatea sa identificam tipul de depresie pe care-l prezinta o persoana si sa adoptam modalitatea cea mai potrivita pentru combaterea ei.
Componentele care ajuta la identificarea tipului de depresie sunt diverse, de exemplu, conteaza daca dispozitia este scazuta sau crescuta, daca sunt prezente episoadele afective sau nu; daca simptomele sunt o consecinta a unei boli sau a uzului unor substante; daca frecventa si durata simptomelor se incadreaza intr-un anumit tipar, daca functionarea persoanei este afectata sever sau intr-o mai mica masura etc.
Cel mai important aspect in privinta depresiei bipolare este detectarea cat mai din timp a schimbarilor prin care trece o persoana, pentru a-i oferi sustinerea in depasirea problemelor care pot aparea. Daca schimbarile in modul uzual de manifestare al persoanei apar brusc si nu sunt justificate de actiuni premergatoare, atunci acestea ar putea sa indice o depresie.
Tipurile de depresie bipolara
Pentru a facilita acest proces de recunoastere a simptomelor, este indicat sa ne familiarizam cu tipurile de depresie bipolara. In Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM-IV), tulburarile bipolare prezinta urmatoarele fatete:
- depresia bipolara I
- depresia bipolara II
- ciclotimia
- depresia bipolara fara alte specificatii
Depresia bipolara I
Depresia bipolara I este o forma complicata a tulburarilor afective, pentru ca presupune atat prezenta episoadelor depresive cat si prezenta episoadelor maniacale, hipomaniacale sau mixte. Conditia pentru diagnosticarea tulburarii bipolare I este ca pe parcursul evolutiei clinice sa exista macar un episod maniacal, iar intervalul de timp dintre episoadele maniacale sa nu fie mai mare de 2 luni. Daca perioada este mai mare, se constata remiterea tulburarii bipolare I sau schimbarea polaritatii, daca simptomele maniacale evolueaza intr-un episod depresiv major.
O persoana diagnosticata cu depresie bipolara I are perioade de timp in care dispozitia sa este scazuta, fara chef de viata, se devalorizeaza, isi spune ca viata nu merita traita etc, iar ulterior dispozitia sa se schimba, fiind exuberanta sau iritabila, isi asuma nenumarate sarcini afirmand ca va avea rezultate bune la fiecare in parte, se implica in diverse actiuni care pot avea consecinte indezirabile etc, sau se poate observa un comportament agresiv cu cei din jur.
Aceste valente opuse ale simptomelor emotionale, comportamentale, cognitive si vegetative creeaza dezechilibre care nu sunt usor de gestionat. Poate ca asa se explica si numarul mare de sinucideri in randul persoanelor cu tulburare bipolara I (10%-15%).
Depresia bipolara II
Episoadele depresive majore in asociere cu episoadele hipomaniacale conduc la o deteriorare semnificativa clinic a persoanei care trece printr-o tulburare bipolara II. Din fericire, simptomele, desi au in continuare valente opuse, sunt mai apropiate ca valori, fapt ce permite ca in timpul derularii episodului hipomaniacal persoana sa reuseasca indeplinirea unor activitati sociale si/sau profesionale.
Si persoanele diagnosticate cu tulburare bipolara II au risc crescut de suicid (10%-15%), si s-a constatat ca finalizarea actului are loc in timpul episodului depresiv major.
Tulburarea ciclotimica
Tot de o perturbare a dispozitie - ba crescuta, ba lipsita de chef - vorbim si in cazul ciclotimiei. Si aceasta este o tulburare bipolara, care se caracterizeaza prin numeroase perioade de simptome hipomaniacale si numeroase perioade de simptome depresive, dar care nu intrunesc criteriile nici pentru episodul depresiv major, nici pentru episodul maniacal sau mixt.
Totusi, simptomele - desi nu conduc la o deteriorare severa, sunt reduse ca durata si insuficiente ca numar - apar frecvent si nu exista intervale mai mari de 2 luni in care acestea sa nu fie prezente.
Ciclotimia este o tulburare afectiva cu simptome care se intind pe o perioada de minim 2 ani in cazul adultilor si 1 an in cazul copiilor si adolescentilor.
Tulburarea bipolara fara alte specificatii
Tulburarea bipolara fara alte specificatii este o categorie aparte prin faptul ca exista elemente de depresie bipolara, dar nu se poate diagnostica un anumit tip. Aceasta rezumare provine din faptul ca se poate vorbi de prezenta unor simptome maniacale si a unor simptome depresive, dar la limita. Simptomele nu satisfac criteriile pentru episoadele afective concludente in tulburarile bipolare, iar frecventa acestor simptome este redusa, asa ca nu se poate vorbi nici despre ciclotimie.
Toate aceste tulburari sunt diagnosticate doar daca se ajunge la o deteriorare care impiedica functionarea normala a persoanei, daca aceasta nu poate sa mai desfasoare diverse activitati care sa-i aduca satisfactii fie in plan personal, fie social si/sau profesional.
De cele mai multe ori, aceste persoane realizeaza ca ceea ce li se intampla sau ceea ce simt nu este in regula, dar nu reusesc sa se impotriveasca pentru ca fie nu detin resursele necesare fie nu stiu cum sa le foloseasca pentru a face schimbarile de care au nevoie.
