ATACURILE DE PANICA

Atacurile de panica reprezinta aparitii bruste sau intensificari bruste ale anxietatii, acompaniate de cateva simptome somatice si psihice.

Siptomele somatice cele mai frecvente sunt: palpitatii, ameteli, transpiratii abundente, senzatia de sufocare, tremor, dificultati in respiratie, etc. Simptomele psihice se refera mai ales la teama subiectului ca va face un atac de cord sau un atac cerebral, ca se va sufoca, va lesina sau va muri.

Fenomene asemanatoare atacurilor de panica pot apare si in cursul altor tulburari anxioase, cum ar fi fobia sociala sau clautrofobia, atunci cand subiectul se confrunta cu situatii anxiogene.

Exista o stransa relatie intre atacurile de panica si agorafobie. Multi agorafobici prezinta si atacuri de panica, dupa cum unii subiecti cu atacuri de panica dezvolta un comportament de tip fobic fata de situatiile in care s-a declansat primul atac de panica.

La baza atacului de panica se afla o secventa de evenimente si care genereaza un cerc vicios. In atacurile de panica, subiectul interpreteaza anumite simptome fiziologice sau psihice intr-un sens catastrofic (palpitatiile vor sunt interpretate ca simptomele unui atac de inima, ametelile ca semn al lesinului, iar dificultatile de concentrare ca simtomele unui atac cerebral, etc). Acesta interpretare amplifica simptomele care la randul lor vor genera o interpretare si mai negativa. In cadrul acestui model, o serie de stimului de natura interna sau externa, care sunt perceputi de subiect ca fiind amenintatori, vor conduce la declansarea anxietatii cu simptomele fiziologice specifice acesteia. Daca simptomele respective vor fi interpretate de subiect ca fiind semnele unui posibil dezastru, se va produce o accentuare a anxietatii, si acesta va fi prins intr-un cerc vicios, care va culmina cu atacul de panica.