Minciuna ca modalitate de modificare a constiintei

In regimurile totalitare minciuna a fost importanta, a generat mult rau, iar oamenilor le-a fost greu sa treaca peste credintele gresit inradacinate in constiinta lor de catre liderii comunisti persuasivi si convingatori. Ce au incercat acestia a fost nu doar pastrarea la carma conducerii a sistemului pe care il conduceau, dar mai ales modificarea constiintei supusilor si transformarea lor in niste sclavi care sa le serveasca scopurilor personale. S-a incercat asuprirea vointei libere a oamenilor prin dezinformare si minciuna, prin impunerea cu forta a unor valori arbitrare, prin inducerea fortata a unor credinte despre sistemul respectiv si despre liderii lor. Minciuna si neadevarul erau esenta acestor regimuri, iar oamenii erau cobaii pe care se facea experimentul. Este cel mai bun exemplu pentru a observa efectele minciunii. Dar sa vedem cum anume au reusit sa ajunga atat de departe.

Pentru a se influenta ceea ce se concepe, ce se proiecteaza, ce se gandeste nou se foloseste minciuna conceptuala, care influenteaza felul de a vedea realitatea, ansamblurile de opinii, de idei cu privire la problemele filosofice, stiintifice, politice, sociale, economice, artistice etc., iar intr-un cadru mai general influentand conceptia despre lume si viata.

De fiecare data, intr-un act comunicational se produce inevitabil o reducere de date si deci o distantare de realitate. Definirea oricarei probleme influenteaza rezolvarea ei, prin insasi imbinarea conceptelor constituente. S-ar parea ca minciuna conceptuala este intrinseca reflectarii realitatii in constiinta, iar dimensiunea ei depinde de marimea deviantei dintre aceste doua planuri. Dar determinanta pentru acordarea calificativului de minciuna unui mesaj este prezenta intentionalitatii de a transmite falsul, la emitator (sursa).

Educatia are o dilema majora: „trebuie deschis spiritul catre lumea inconjuratoare sau trebuie formati buni cetateni?”. Raspunsul la aceasta intrebare face diferenta dintre propaganda si educatie, deoarece ultima iti arata cum sa gandesti, iar prima ce sa gandesti. Desi ambele sunt manipulari formative bazate pe minciuna conceptuala, este evident ca manipularea prin educatie este mult mai periculoasa, pentru ca ea deschide spiritul in mod selectiv spre valori prefabricate, convenabile ideologiei oficiale.

Apogeul manifestarii minciunilor conceptuale il gasim in toate regimurile totalitare.
Aici apar minciunile cele mai minutios elaborate, deoarece menirea lor era sa confere ideologiei totalitare caracterul de sacralitate, de adevar final, dincolo de orice indoiala, pervertind conceptele deja cunoscute carora le confereau intelesuri noi, care sa serveasca exclusiv ideologiei lor.
Asa cum reiese din anumite cercetari (Piotr Wierzbicki) exista trei modalitati de deformare prin minciuna conceptuala in regimurile totalitare:
Anularea limbajului – realizata prin intermediul limbii de lemn, prin conferirea de noi sensuri, prin schimbarea semanticii uzuale si a semnificatiilor anterioare ale cuvintelor.
Anularea logicii – realizata prin apelarea la increderea la realitate, prin recursul la mistica doctrinara si abandonarea efortului argumentativ.
Anularea realitatii – consta in inlocuirea partilor de realitate incomode cu agregate conceptuale conforme dogmei si cu mituri legitimatoare si justificative. Noua realitate este vazuta ca fiind cea mai buna, superioara oricarei alte realitati.

Refuzul minciunii conceptuale in regimurile totalitare se face cu mare dificultate si prin asumarea unor riscuri uriase. Sa ne amintim de arestul politic din tara noastra. Cati intelectuali care au luptat pentru adevar si dreptate au avut de suferit. Cati au fost nevoiti sa fuga peste hotare pentru ca le stricau planurile comunistilor si trebuiau eliminati.
Date fiind acestea, si observand puterea de distrugere a minciunii la nivel de mase, mai exista oare dubii ca efectele minciunii, mai devreme sau mai tarziu, sunt negative? Are oare cineva dreptul sa ne controleze dreptul la libertatea de gandire? Poate fi cineva atat de bun si atat de cinstit incat sa ne minta pentru a ne face fericiti? Se poate ajunge la fericire pornind de la niste credinte false? Este oare nevoie sa construim o noua realitate pentru a ajunge la scopul final? Si mai mult, atat de greu este de suportat adevarul si realitatea aceasta incat sa avem nevoie sa fim mintiti pentru a putea trai in liniste?
Educatia copiilor nostii ar trebui sa plece de la prezentarea onesta a realitatii lasand la latitudinea lor posibilitatea de a alege drumul viitor, de a se lasa condusi de credinte false despre realitate. Avem cu totii responsabilitatea de a ne conduce vietile dupa niste principii reale si oneste, pentru ca in caz contrar conflictele nu vor inceta sa apara.

Articol realizat de Constanta Vasile, psiholog

Articole asemanatoare:
Tehnica poligraf si psihofiziologia minciunii
Minciuna si mecanismele acesteia
Secretele minciunii
Mincinosii
Arta detectarii minciunii
Mitomania, forma patologica a comunicarii
Sa vorbim cinstit despre minciuna - prima parte
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a doua
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a treia
Sa vorbim cinstit despre minciuna - ultima parte
Adevarul sau minciuna
Viata intre adevar si minciuna
Legatura dintre personalitate si minciuna