Cabinet Individual de Psihologie - Gusoi Gabriela

•                Programe psiho-educationale pentru scoli, institutii de plasament, de asistenta sociala etc.;

Despre psihoterapie: Primul ajutor emotional

Deseori am fost intrebata ce inseamna psihoterapia  de fapt, si cum se desfasoara o sedinta de terapie. Oamenii au deja cateva pareri despre acest demers, formate prin intermediul filmelor si al celor care au frecventat un psiholog. ”Acolo vorbesti, ii intrebi, asculti…si ce le spui? De exemplu, daca eu iti cer un sfat in privinta…?” Ei bine, raspunsul nu este cel asteptat. Zambesc si spun ca, aparent, lucrurile stau mai mult sau mai putin in acest fel, dar ma bucur ca sunt intrebata. De fapt, eu ofer primul ajutor. Da, primul ajutor emotional. La fel de important ca si cel fizic. Daca ”am ajuns” mai tarziu, pot oricand resuscita omul din fata mea, ii pot pune un pansament diferit de orice a avut pana acum, din cu totul alt ”material” decat cel al prietenilor, rudelor si celor la  care a apelat pana atunci. Mai mult decat atat, il voi invata sa isi ingrijeasca singur ranile, mai tarziu, in absenta mea. De ce? Pentru ca nu, nu te pot sfatui, dragul meu cititor. Experienta mea imi apartine, a ta este cunoscuta doar de tine. Nu as putea juca rolul atoatestiutorului, asa cum nu am o reteta pregatita pentru un caz anume, dar te-as putea asculta cu sensibilitate, fara a te incuraja in gasirea vinovatilor, fara a-ti spune ca va fi bine, ci, din contra, te voi sustine in exprimarea libera, autentica, dandu-ti ocazia sa gasesti tu cele mai bune raspunsuri. Ai putea chiar sa schimbi intrebarea ! Nu te-ai gandit la asta pana acum, nu? Poate ai cautat raspunsuri pe drumuri anevoioase, ale caror indicatoare nu ti-au fagaduit prea mult. Totusi, erau singurele pe care le cunosteai, si parea mai putin riscanta calatoria.

Sigur, dupa acest prim ajutor, despre care am amintit, raman sa te insotesc pe noul drum. O modalitate prin care pot descrie cel mai bine relatia noastra, este o metafora invatata in scoala, despre diferenta intre a petrece timp cu un psihoterapeut si a petrece timp cu un prieten:

”A petrece timp cu un psihoterapeut este ca si cand ai fi in bucatarie impreuna cu el si  ai curata legumele impreuna cu el, ai taia ceapa impreuna cu el (de-asta plangem uneori), ai curata cartofii, ai spala vasele, chiuveta si farfuriile impreuna cu el, ai strange gunoiul si apoi ai pregati mancarea ta impreuna cu el, ai aseza masa frumos masa impreuna cu el. Insa, atunci cand masa e gata, tu te asezi la masa vietii tale si te hranesti impreuna cu prietenul tau, cu iubita sau iubitul tau, cu familia ta.

Psihoterapeutul ramane in bucatarie.

Pe el il lasi in bucatarie, la coada cratitei existentiale, el nu sta la masa ta si nu gusta din fructele actiunii sale pentru tine.

Asta-i tot. Nu exista altceva decat sfarsitul terapiei.”

Cam asa...

Cu prietenie,

Psih. Gabriela Gusoi