• Psihologie clinica
• Psihodiagnostic si evaluare clinica
• Psihoterapie experentiala si Hipnoza
• Psihosexologie
• Managmentul conflictului, Mediere si Negociere
Psihologie clinica
Diagnostic si evaluare clinica:
- investigarea si psihodiagnosticul tulburarilor psihice si al altor conditii de patologie care implica in etiopatogeneza mecanisme psihologice;
- evaluare cognitiva si neuropsihologica;
- evaluare comportamentala;
- evaluare subiectiv-emotionala;
- evaluarea personalitatii si a mecanismelor de coping / adaptare / defensive;
- evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
- evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural in care se manifesta problemele psihologice;
- evaluarea gradului de discernamant al persoanelor;
- evaluarea dezvoltarii psihologice;
- alte evaluari in situatii care implica componente psihologice.
Managmentul conflictului, mediere:
- in caz de divort, custodia copilului, continuarea casatoriei
• partajul de bunuri comune;
• exercitiul drepturilor parintesti;
• stabilirea domiciliului copiilor;
• contributia parintilor la intretinerea copiilor;
• orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;
Ce reprezinta domeniul clinic in psihologie?
Domeniul clinic in psihologie este cel mai reprezentativ ca numar de profesionisti
Exista trei mari componente ale domeniului clinic:
1. psihologia clinica;
2. consilierea psihologica;
3. psihoterapia.
Psihologia clinica este stiinta care studiaza mecanismele psihologice implicate in sanatate si boala, si interfata lor cu mecanismele biologice/genetice. Asadar, ea are doua componente fundamentale. Prima componenta vizeaza investigarea mecanismelor psihologice implicate in
• promovarea si optimizarea sanatatii si
• prevenirea patologiei.
A doua componenta vizeaza investigarea mecanismelor psihologice implicate in patologie.
Interventia/asistenta/consultanta psihologica in domeniul clinic se refera la acele forme de interventie generala/primara care sunt efectuate de psihologul clinician care nu are pregatire distincta in consiliere psihologica si/sau psihoterapie.
Psihoterapia se refera la interventia psihologica prin care se modifica mecanismele psihologice implicate in sanatate si boala; ea poate fi practicata de psihologi si medici (psihiatri) dupa un program riguros de pregatire/formare intr-o forma specifica de psihoterapie.
Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care poate fi practicata doar de psihologi, dupa un program riguros de pregatire/formare intr-o forma specifica de consiliere psihologica, care se adreseaza mai mult primei componente a psihologiei clinice (promovarea sanatatii, preventie primara, secundara si tertiara, patologie subclinica etc.).
Psihologul clinician (intelegand aici si consilierul psihologic si psihoterapeutul pentru forma specifica de psihoterapie pe care o practica) indeplineste mai multe functii:
1. (psiho)diagnostic psihologic si evaluare clinica; vizeaza identificarea factorilor psihologici implicati in sanatate si boala;
2. interventie psihologica generala/primara si specifica, cea specifica, dobandita dupa programe avansate de formare profesionala, fiind exprimata in consiliere psihologica si psihoterapie; vizeaza controlul, la diverse niveluri de expertiza (generala/primara versus specifica), factorilor psihologici implicati in sanatate si boala; O dezvoltare recenta, de frontiera, o reprezinta consilierea genetica, reprezentata in Scoala noastra de psihologi si medici cu pregatire avansata in domeniu.
3. cercetare; vizeaza investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala, adesea la interfata cu mecanismele biologice si genetice;
4. educatie si formare; vizeaza implicarea celor deja formati in acest domeniu atat in pregatirea noilor generatii de profesionisti pentru de a deveni psihologi clinicieni, consilieri psihologici si psihoterapeuti (formare initiala) cat si in dezvoltarea lor profesionala (formare continua).
Psihologul clinician, consilierul psihologic si/sau psihoterapeutul pot lucra in unitati medicale (ex. spitale, policlinici, cabinete medicale), cabinete private proprii, centre, fundatii si asociati, dar si in orice mediu (educational/scolar, organizational/corporatist/industrial, judiciar/juridic, securitate si aparare nationala etc.) in care este implicata expertiza lor in sanatate si boala.