Batrinetea

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta , incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani …si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate… Asta e diferenta!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta…. ai 18. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 18 ani! Yesss!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai devenit major, faci 30, merge pe 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, ajungi de 50 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! Implinesti 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: devii major, faci 30, mergi pe 40, ajungi de 50 si implinesti 60.
Asa viteza ai luat, incat atingi 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "sa o duci pana miercuri".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: o tii pana la pranz, ai prins si 4:30; ai ajuns si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92"
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si …jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate! (George Carlin)