Dorinta sexuala

Cercetarea sexualitatii a fost considerata de lumea academica a deceniului trecut o manifestare teribilista cu tente voyeuriste a tinerei generatii de cercetatori, concluzionand ca este lipsita de rigurozitate si seriozitate stiintifica. Astfel, pentru o mare perioada de timp, toata literatura din domeniul sexologiei s-a aflat intr-un con de umbra.
„Revolutia sexuala” a secolului XX a adus cu sine spargerea acestor tipare de gandire si coagularea unor grupuri de cercetare a problemelor sexualitatii care au implicat atat psiholgi si sexologi cat si medici, sociologi si chiar filosofi.
Una din primele intrebari legate de sexualitate a avut la baza chiar aparitia dorintei sexuale. In multe culturi, mai ales cele orientale, exista texte si manuscrise foarte vechi care aduc in discutie anumite „condimente” care stau la baza genezei dorintei sexuale.

Exista chiar o „bucatarie erotica” in care sunt cuprinse liste de condimente si bauturi afrodisiace. Fiind aproape cel mai des folosit, alcoolul poate fi si el un stimulent, insa cu conditia de a fi ingerat in cantitati mici. El poate determina astfel o stare de euforie care poate duce la o dezinhibare a partenerilor.
Industria farmaceutica a dus la crearea unor substante care favorizeaza cresterea dorintei sexuale, insa consumarea in exces si pe o perioada indelungata s-a dovedit a fi neprielnica pentru organismul uman, asa ca nu este recomandata.
Un lucru este cert si anume faptul ca fiecare resimte in propriul trup intr-un mod complex si particular manifestarea dorintei sexuale. Pornind totusi de la aceasta premisa, cercetatorii in domeniul sexualitatii au alcatuit o lista cu o serie de factori care pot sta la baza „dorintei sexuale”.
In primul rand au fost aduse in discutie conditiile fiziologice care pot duce la o scadere a dorintei sexuale, mai exact fiind vorba despre oboseala excesiva si nevoile bazale legate de nutritie, nevoia de somn, hidratare etc. S-a descoperit ca, in mod paradoxal, oboseala poate deveni, in unele cazuri, un stimulent al erotismului.
Factorii psihologici si emotionali se regasesc si ei in fruntea acestei liste fiind reprezentati de senzatii de teama si neincredere in partener, depresie, descurajare, angoasa sau de un context general nefavorabil.
Factorii de mediu pot favoriza sau inhiba activitatea sexuala si anume prin luminozitate abundenta, aer curat sau dimpotriva mirosuri insuportabile, liniste sau un mediu galagios. Acesti factori au de obicei o mare doza de subiectivitate, stimularea sau inhibarea dorintei sexuale data de acesti factori fiind specifica fiecarui cuplu.
Vinovati pentru scaderea dorintei sexuale sunt si factorii socioafectivi, ei fiind legati de o anumita obisnuinta cu partenerul, executarea intr-o maniera mecanica a actului sexual sarind peste preludiu, o anumita ritualizare si repetare a actiunilor premergatoare actului sexual etc.
Activitatea si dorinta sexuala trebuie sa se incadreze intre anumite limite de sanatate fizica si psihica. Este cert ca activitatea sexuala cunoaste o diminuare aproape drastica in situatii de depresie sau angoasa. La capatul opus, in situatiile patologie, in starile maniacale, de exemplu, activitatea sexuala atinge cote aproape exagerate.
Afectiunile medicale cum ar fi inflamarea cailor genito-urinare, sau anumite boli ale organelor sexuale pot duce si ele la reducerea sau chiar inhibarea aparitiei dorintei sexuale.
Nu in ultimul rand pe aceasta lista se regasesc o serie de factori psihotraumatizanti, de regula emotional – afectivi. Acestia au la baza neintelegerile, lipsa de comunicare si conflictele din cadrul cuplurilor, agresivitatea unuia sau ambilor parteneri, neincrederea sau starile de culpabilitate.

Autor: Cristian Manea, psiholog