Grupul terapeutic si un alt fel de comunicare

Grupul de terapie ofera o perspectiva diferita de viata din “lumea reala”. Aflam aici un alt tip de comunicare pe care nu-l intalnim in realitatea vietii noastre de zi cu zi. Acest nou mod de comunicare reprezinta fundamentul viitoarelor acumulari in dezvoltarea fiintei noastre interioare.

Cele mai multe dintre persoanele care solicita o prima sedinta de psihoterapie sau consiliere vin pregatite sa povesteasca ceea ce le supara in prezent. Pornesc de la fapte de viata pe care le considera semnificative si care s-au intamplat, adesea, cu ceva timp in urma, intr-o inlantuire de persoane, locuri si momente care pot depasi timpul alocat.

Am observat, desigur, si la noi insine ca atunci cand ne afecteaza ceva avem tendinta de a povesti cu multe amanunte ceea ce s-a intamplat. Simtim nevoia sa ne descarcam prin povestire, de cele mai multe ori insa, efectul este contrariul celui dorit: ne simtim mai incarcati si mai apasati.

In cursul unui demers terapeutic invatam sa facem trecerea de la “centrarea pe continut” la “centrarea pe proces”. Faptele sunt importante prin prisma sentimentelor si gandurilor pe care le provoaca in noi. Cu alte cuvinte, nu ceea ce s-a intamplat (evenimentul in sine) ne afecteaza, ci felul in care interpretam si procesam informatia, prin prisma convingerilor, a valorilor si principiilor noastre, construite de-a lungul vietii noastre.

Desi de multe ori nu le dam atentie, emotiile si sentimentele noastre ne dau de veste aspecte importante despre noi insine sau despre ceea ce se intampla la un moment dat.

In grupul de terapie nu sunt acceptate judecatile, etichetarile si sfaturile, fiecare vorbeste in legatura cu propria sa experienta si cu ceea ce a rezonat in el ascultandu-i sau privindu-i pe ceilalti.

O alta regula se refera la suspendarea raspunsului – o persoana da un mesaj altei persoane, aceasta neputand replica imediat; aceasta suspendare functioneaza ca un tampon intre doua mesaje. Astfel, cel care a primit raspunsul poate reflecta si da un raspuns ponderat, evitandu-se o situatie de dialog, un ping-pong verbal, atat de intalnit in realitate si care conduce la contrapozitie sau subordonare. Treptat, participantii invata sa se asculte si sa se inteleaga atat pe ei insisi, cat si pe ceilalti.

Articol realizat de Valentina Andrei, psiholog
Cabinet de psihologie - Andrei Valentina