Tehnici de Interventie in Autism

Intervenţia indirectă – asupra familiei – derivă din teoriile lui Kanner.
Unii autori consideră ca autismul este determinat de relaţiile patologice familie-copil autist. Bettelheim recomandă separarea autistului de mamă. Szurck recomandă introducerea ambilor părinţi în terapie.
Folosirea procedurilor comportamentale
Terster – fondator – o serie de comportamente care trebuie să fie dezvoltate la copii şi care trebuie să ţină seama de nevoile copilului şi a persoanelor apropiate lui.

Se recomandă:
1. Păstrarea neschimbată a mediului (când se fac schimbări să i se explice)
2. In mediul şcolar pentru autişti – adaptarea curriculară (Valey) – autiştii să funcţioneze în 4 domenii fundamentale:
3. autogospodărire
4. recreere
5. elemente vocaţionale
6. funcţionarea autonomiei în comunitate
7. Acţiunea terapeutică – se realizează în două direcţii fundamentale
8. pana la 14 ani – lărgirea experienţei copilului pe domeniul pe care el este cel mai puţin dezvoltat.
9. După 14 ani – folosirea eficientă a obsesiilor şi stereotipiilor autiştilor

Contactul cu autiştii se va realiza ţinând seama de câteva reguli fundamentale:
1. Apropierea de copil să se facă din faţă decât din spate sau lateral
2. Apropierea să se facă la nivelul ochilor
3. Explicarea intenţiei înainte de a atinge copilul
4. Activităţile tactile să fie precedate de atingeri treptate
5. Activităţile trebuie mai întâi exemplificate pe propria persoană
6. Activitatea trebuie gradată ca dificultate pentru a trezi interesul copilului
7. Se folosesc îmbrăţişările ca metodă de întărire

Metode de terapie
A. Metode de stimulare senzorială
1. legănatul în balansoar,
2. răsucirea pe un scaun rotativ de câteva ori pe săptămână,
3. frecarea uşoară în jurul gurii,
4. stimularea prin presopunctură.

B. Metode pentru dezvoltarea tactilă:
1. îmbrăţişări ferme
2. frecări pe spate
3. rostogolire pe diferite suprafeţe
4. ascunderea în perne
5. jocul de tip sandwich (împachetări în pleduri)
6. exerciţii de tarare pe planuri înclinate
7. mers desculţ pe diferite suprafeţe

C. Metode pentru desensibilizare tactilă:
1. evitarea impunerii stimulilor senzoriali
2. evitarea ciufulirilor şi mângâierilor pe cap fără motiv
3. evitarea gâdilării şi atingerilor neaşteptate din spate, etc.

D. Ludoterapia - se recomandă jocuri pentru 2 persoane. Se trece treptat de la exerciţii cu diferite părţi ale corpului la jocul cu mingea, jocuri de construcţie. Copilul trebuie să stea în braţele psihoterapeutului cu spatele lipit de pieptul acestuia.

E. Artterapia – meloterapia, desen şi pictura, sculptură, dramatizări, asigura un prim contact şi sursă de informare.
F. Meloterapia – mijloc de comunicare între terapeut si copil. Autistul poate ţine ritmul melodiei.

G. Dramatizarea – Se recomandă teatrul de păpuşi, chiar şi când sunt stereotipe.

Tehnici de organizare a mediului şcolar pentru autisti
1. Clase speciale pentru autişti / scoli speciale pentru autişti
2. Autiştii integraţi în clase obişnuite. Trebuie să se respecte următoarele cerinţe:
• autistul trebuie aşezat în faţă sau spatele şirului de bănci
• autistul trebuie aşezat într-un colt
• trebuie păstrată o distanţă suficientă între copil şi ceilalţi
• aşezarea pe primul sau ultimul loc dintr-un şir de elevi
• utilizarea unui scaun rotativ
• eliminarea stimulilor luminoşi sau zgomotoşi