Cand si cum le explicam copiilor despre intimitatea fizica?

Copiii sunt rodul iubirii dintre parinti sau, macar, al unei experiente sexuale favorabile procrearii, dar in nici un caz nu-i aduce barza, asa cum multi incercam sa-i inducem in eroare.
Dar despre ce e vorba in fond in acest mit? Mitul nasterii copilului urmareste "stergerea" legaturii instinctuale: astfel, copilul nu se naste, ci este adus de barza, simbol al conservarii puritatii morale a parintilor. Are in acelasi timp rolul sa idealizeze copilul, raportandu-l la sacralitate, tocmai prin “venirea lui de sus cu barza”. Insa, de cele mai multe ori, pentru primul copil mitul berzei este spulberat de aparitia unui alt fratior.
Existenta relatiilor sexuale este un subiect tabu in fata copiilor. In aceasta perioada, a copilariei, parintii le promoveaza alte valori morale, gen: bunatate, respect, ajutor, tandrete. Acestea se opun pulsiunilor instinctual-sexuale.

Totusi, curiozitatea copiilor pentru relatiile sexuale poate fi observata mai ales in cadrul activitatilor ludice, de exemplu, jocurile “de-a mama si de-a tata”, “de-a doctorul si doctorita”, care au rolul de a descoperi nuditatea sexualitatii corpului opus. Sa nu uitam ca imitarea este modalitatea principala prin care copiii invata in primii ani de viata, iar parintii sunt principalele modele ale acestora.

La varsta pubertatii, deoarece modificarile corporale sunt semnificative (apar primele menstre, ceea ce transforma o fata intr-o tanara femeie capabila de a procrea, respectiv primele ejaculari, fapt ce-i face pe baieti barbati in devenire), curiozitatea sexuala se manifesta cu semne mari de intrebare. In functie de varsta la care apar intrebarile, ar trebui sa le explicam ce inseamna intimitatea fizica si procesul procrearii, iar pe parcurs sa adaugam explicatii suplimentare capacitatii lor de intelegere.

Din generatie in generatie se discuta despre tema pacatului originar. Acesta presupune atat curiozitatea fata de sexul opus, cat si contopirea prin apropiere. Informatiile cele mai pregnante se transmit cu ajutorul parintilor si bunicilor, atat prin viu grai, cat si prin copierea modelelor in ceea ce priveste distingerea binelui de rau. Uneori, parintii prefera sa le cumpere carti, este o idee buna, dar cu siguranta vor aparea neclaritati, iar atunci e bine sa fie pregatiti sa le explice ei insisi, chiar prin oferirea propriului exemplu, daca acesta este unul constructiv.

Ar fi bine ca ambii parinti sa se implice in educatia sexuala, la fel ca in orice alt tip de invatare. Este de dorit ca acest lucru sa se desfasoare in mod natural, fara rusine si evitari. In aceasta perioada, este foarte importanta relatia copiilor cu parintii, iar pastrarea armoniei si comunicarea se vor face mult mai usor daca se simt intelesi.

Articol realizat de Gabriela Cristea, psiholog