Workaholismul - calitate sau defect?

Workaholicul a devenit un cuvant tot mai des folosit: pentru ca e la moda, pentru ca poate fi luat drept compliment, pentru ca sintetizeaza stilul de viata al celor mai multi profesionisti.
Workaholicul este acea persoana dependenta de munca, o persoana care munceste compulsiv, care pur si simplu nu se poate opri. Chiar daca "workaholic" nu e tocmai un termen stiintific si nici nu desemneaza o tulburare mentala, e un concept acceptat si folosit in psihologie si psihoterapie.

Chiar daca termenul de workaholic defineste o persoana care este dependenta, care nu se poate abtine, care nu detine controlul si echilibrul vietii sale, totusi este adesea folosit ca un compliment, ca un cuvant de admiratie fata de dedicarea persoanei fata de profesie. Astfel, chiar daca nu se deosebeste de alte adictii - din punctul de vedere al simptomelor si efectelor negative, precum cea de tutun, cafea, alcool, este considerata o adictie respectabila.
Implicarea intr-o activitate, intr-o profesie, este un proces evolutiv. Atat timp cat ii place ceea ce face, persoana este din ce in ce mai implicata, creativa, dornica de a obtine performante care se transforma apoi in beneficii financiare. Si totul se dezvolta ca o spirala: cu cat munceste mai mult (si eficient), cu atat primeste mai multi bani, iar asta duce la imbunatatirea stilului de viata, la cresterea confortului, largirea orizontului, cheltuieli din ce in ce mai mari etc. Acest proces poate determina un stres constant distructiv asupra capacitatilor psihologice si fizice ale persoanei. Astfel, lucrurile evolueaza catre sindromul burnout (epuizare profesionala).
Sindromul burnout apare ca urmare a factorilor ce tin de locul de munca, dar si a factorilor de personalitate. Daca, in urma cu mai multi ani, factorii stresanti erau: conditii grele de lucru, frig, birouri inghesuite si prost iluminate, acum vorbim despre competitivitate, accentul pus pe productivitate, program nenormat, munca de la birou continuata acasa etc. Acest din urma obicei afecteaza mult viata sociala si de familie a celui care-l „practica“.
Sindromul burnout se instaleaza lent, nu apare in urma unor traume sau evenimente socante, ci ca urmare a unor factori stresori cronici ce tin de locul de munca.
De cele mai multe ori, persoana alege singura sa se supraresponsabilizeze din dorinta de a avea un statut mai bun, de a castiga mai bine sau pentru a evita alte sarcini importante ale vietii, cum ar fi relatia intima sau prietenii. Astfel, desi toti angajatii unei firme sunt expusi la aceiasi factori stresori, doar unii vor ajunge sa sufere de epuizare psihica si fizica, pentru ca doar unii folosesc supraangajarea ca scuza pentru a evita o relatie intima semnificativa sau relatii sociale. Iar acestea din urma sunt cele care ofera echilibrul. Multi nu pot opri munca, nu-si pot lua pauze pentru ca simt ca ar pierde tot ceea ce pana atunci au cladit. Si cu cat isi consolideaza o pozitie, cu atat se simt mai responsabilizati sa o pastreze. In cazul lor, orice schimbare in rutina zilnica produce o stare de nesiguranta si determina o acuta frica de esec. Astfel continua sa munceasca, sa se instraineze de oameni si sa fie tot mai absent.
Iata cateva solutii la indemana pentru cei care sufera de sindromul burnout: autoanaliza convingerilor gresite, asteptarile nerealiste, trecerea in revista a prioritatilor. Convingerile gresite pot fi: „daca nu muncesc peste program, nu voi fi remarcat”, „cu cat castig mai bine, cu atat voi fi mai fericit”, „daca vreau ca un lucru sa iasa bine, trebuie sa-l fac eu” etc.
O alta solutie ar fi scurtele vacante, iesirile de weekend. Acestea pot avea un efect mai bun asupra organismului decat o vacanta lunga urmata de o perioada mult mai lunga de stres. Obiceiurile sanatoase de viata pot reechilibra organismul, cum ar fi renuntarea la fumat, sportul, alegerea atenta a alimentatiei, cititul, vizionarea unor filme de comedie etc.
Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca „Muncim ca sa traim” si nu „Traim ca sa muncim”!

Autor: Andreea Vidan, Psihoterapeut
Cabinet Individual de Psihologie - Andreea Vidan