Despre dependenta si independenta in cuplu si familie

Vreau sa fiu tot timpul cu tine !
Ce vrei tu sa facem – facem !
Ma duc cu prietenii la o bere si nu ma mai pisalogi !
Nu am cum sa fiu cu tine pentru ca lucrez pina tirziu !

Cred ca toti am auzit si am folosit aceste exemple de mai sus, unii poate in exces. O sa vorbesc de excesul folosirii acestor replica.

La inceputul unei relatii, mai ales daca persoanele sint indragostite una de cealalta, nevoia de a fi “cu celalalt” este foarte puternica. Fluturasii in stomac, sms-urile, faptul ca il sunam pe celalalt toata ziua si noaptea, demonstreaza ca “hormoneii” sint la ei acasa. Aceasta faza a relatiei este foarte apetisanta si dramatica. Aceasta faza trece dupa 6 luni, 1 an sau 2 si abia apoi putem vorbi de o relatie de angajament daca fiecare s-a angajat in relatie. Ce inseamna angajament: a dori sa faci ceva impreuna cu acea persoana, dincolo de sex zilnic si dus impreuna – a construi ceva impreuna. Pentru aceasta este necesar mai intii san e desprindem de alte relatii din trecut: nefinalizate (cu alti parteneri), sau cu strabunii nostri. Pe de alta parte a crea o relatie inseamna a ii da timp celuilalt – a nu fi dependent de el, a nu te atirna de el, a te insoti cu celalalt, adica a nu iti fi teama de intimitate, a nu fugi.

Sintem in “dependenta negative”:
cind sintem dependenti material pe termen lung de partener
nu ne constientizam nevoile noastre proprii vis a vis de nevoile de cuplu si cind nu ii lasam celuilalt spatiu cu sine insusi
cind nu avem viata sociala in afara cuplului si cind nu lasam partenerul de a avea in anumite momente timp pentru viata sociala
cind sintem ahtiati de a face sex incontinuu si cind altfel nu simtim intimitate
cind cerem partenerului sa mearga cu noi mereu si mereu intr-un loc unde nu doreste
cind il sunam neincetat sa verificam ce face si cu cine este
cind simtim ca nu traim fara partener si cind sintem gelosi pe orice alta relatie cu alte persoane (relatii cu familia lui, cu prietenii, cu rudele)

Sintem in “independenta negativa”:
cind tinem cont de nevoile noastre prea mult si nu ne ingrijim de nevoile celuilalt
cind ne afundam obsesiv in munca sau in alte “activitati” motivind ca “ne implineste” si ca partenerul nu are voie sa fie suparat/a ci sa ne inteleaga “fuga”
cind fugim inconstient de intimitatea afectiva, motivind ca “asa sintem noi, mai reci si necomunicativi”
cind facem sex mai tot timpul sin u “dragoste”
cind parasim partenerul din “diverse motive” pe care le inventam de teama de a nu fi parasiti

Sint persoane care oscileaza intre aceste doua tendinte, de aceea sint mixate de multe ori in relatie. Gelosul tipic poate sa aiba o atitudine ambivalenta si de teama ca va fi parasit sa paraseasca primul.

Sint intr-o relatie autonoma, de interdependenta, eficienta cu partenerul daca:
imi cunosc propriile nevoi si le impartasesc
cind ascult nevoile celuilalt si le respect, negociind cind este de negociat
cind imi cunosc vulnerabilitatile, le impartasesc si le ascult pe ale partenerului
cind am grija de partener si cer sa aiba grija de mine in anumite momente
cind accept absenta partenerului si ma reunesc cu partenerul fara a imi “inventa” mereu activitati multiple

Cred ca listele pot continua. Va invit sa reflectati la propriile vulnerabilitati umane cu drag si ingaduinta.

de Cristiana Alexandra Levitchi - Psihoterapeut