Cum devenim dependenti?

Dependenta reprezinta parghia indispensabila oricarei relatii de dominare – supunere si nu priveste doar persoana care sufera de ea.
Principalele mijloace psihologice ale dependentei si inhibarii actiunii sunt:
1. Pasivitatea („sa nu faci nimic”) – este pozitia celui care resimte o nevoie, dar asteapta ca ea sa fie satisfacuta pur si simplu, de la sine sau de catre o alta persoana. De obicei, conduce catre depresie, deoarece persoana respectiva se instaleaza tot mai mult, fie in alegerile facute de ceilalti, fie intr-o lipsa de solutii la aspiratiile sale. Poate conduce, de asemenea, catre acumularea frustrarii, agresivitate si violenta (indreptata asupra celorlalti, dar, mai ales, asupra propriei persoane).
2. Conformismul si anticonformismul („sa te prefaci ca faci” sau „sa faci contra, din principiu”) – reprezinta mecanisme de supraadaptare, prin care persoana fie adera complet, fie se opune aprioric dorintelor celuilalt.
3. Agitatia – apare atunci cand cineva se plimba incolo si incoace, bea, fumeaza excesiv sau se inchide intr-o activitate fara finalitate, in loc sa se mobilizeze activ. Exprima incapacitatea de a actiona eficient pentru a raspunde unei nevoi.
4. Violenta – se produce prin acumularea frustrarii si agresivitatii, ca urmare a complacerii in pasivitate, a nesatisfacerii nevoilor proprii. Frica de a actiona si de a-si afirma puterea impinge persoana in interiorul fortificatiilor sale. Violenta este, insa, doar o iluzie a activitatii. Revolta este, in general, o etapa necesara in dobandirea autonomiei si urmeaza unei perioade de adaptare prea lungi.
5. Contestarea – este folosita ca modalitate de schimbare a celorlalti, determinandu-i pe acestia sa-si modifice comportamentul. Ca si in cazul violentei, persoana care actioneaza in acest fel, il impiedica pe celalalt sa-si manifeste puterea si il incita sa-i satisfaca nevoile.
6. Autoculpabilizarea („sa te culpabilizezi in loc sa actionezi”) – In anumite situatii, persoana stie ca ar trebui sa actioneze, dar nu indrazneste, resimtind un puternic sentiment de vinovatie, care inlocuieste actiunea. Daca, insa, bariera vinovatiei ar disparea, necesitatea de a face ceva ar deveni tot mai puternica…
7. Jocurile psihologice („da…, dar…”, relatia salvator – victima) permit mentinerea status quo-ului si a dependentei. Instrumentul prin excelenta al pasivitatii il reprezinta expresia de inceput „da…, dar…” si se impune prin existenta a doi parteneri indispensabili, salvatorul si victima. Mesajele ascunse al victimei („Nu pot sa fac asta singur”, „N-ai putea sa ma ajuti?”) se intalnesc cu punctele slabe ale salvatorului („Trebuie sa te ajut”, „Am nevoie sa te ajut). Cat timp procesul ramane ascuns, relatia celor doi continua indefinit, cu avantaje de ambele parti: salvatorul este prezent activ in viata victimei, iar aceasta isi poate permite sa ramana inactiva si dependenta.

Autor: Valentina Andrei, psiholog
Cabinet de Psihologie - Andrei Valentina