Influenta ierarhiei dintre frati asupra relatiilor interpersonale

Locul pe care fiecare dintre frati il are in ierarhia copiilor influenteaza nu numai tipul de relatii interpersonale pe care fiecare il va dezvolta mai tarziu, dar si personalitatea lor, intr-o anumita masura. Se spune adesea despre copiii singuri la parinti ca sunt mai egoisti, ca invata mai greu cooperarea in social. Pe de alta parte, experienta de frate mai mare poate contribui fie la dezvoltarea unui simt crescut de responsabilitate, fie la aparitia unei atitudini resentimentare, de revendicare, legata de preocuparea excesiva a parintilor de nevoile fratilor mai mici.

Multi parinti uita adesea ca fratele mare al familiei este si el un copil si ii cer acestuia fie responsabilitate, fie indulgenta fata de fratii mai mici. E dificil pentru copil sa inteleaga de ce “trebuie” sa cedeze in fata unuia mai mic, pentru ca in definitiv ambii copii au aceleasi nevoi. In familiile cu multi copii, cel mai mare dintre acestia, mai ales daca este fata, participa la treburile casei alaturi de mama si la ingrijirea celorlalti frati. Efectele pe termen lung asupra acestui copil sunt maturizarea precoce si acumularea de frustrari pentru ca in loc sa-ti traiasca copilaria este nevoit a prelua de mic responsabilitati de adult.

Fratele mijlociu creşte adesea avand sentimentul ca este uitat undeva la mijloc. Adesea ei ii invidiaza pe fratii de la extreme pentru ca macar acestia au un statut bine definit in familie. Cei care studiaza familiile au constatat ca adesea cuplurile sunt formate din oameni care au avut aceeasi pozitie in ierarhia fraternala si deci o experienta similara in cadrul familiei de origine.

Copilul cel mic al unei familii poate avea o experinta total diferita de cel mare. Sentimentul de ocrotire si preocupare din partea intregii familii pot contribui la dezvoltarea unui sentiment de securitate deosebit de puternic. De multe ori, insa, in familiile numeroase aparitia unui nou copil nu este asteptata, iar copilul, desi acceptat pana la urma, poate creste impovarat de faptul ca nu a fost dorit.

Relatiile dintre frati, prietenia chiar si rivalitatea contribuie la formarea relatiilor viitorului adult cu cei de varsta lui. In unele situatii rivalitatea dintre frati se mentine inconstient de-a lungul intregii vietii.

Spre exemplificare voi prezenta o parte din cazul unei paciente in varsta de 35 de ani care prezinta dificultati in ceea ce priveste functionarea ocupationala si sociala fara a reusi sa se echilibreze in prezent.
Aceasta provine dintr-o familie dezoranizata, parintii divortand inca de cand ea avea sase ani. Are doua surori cu care se vede destul de rar iar relatiile dintre ele sunt reci. In prezent este casatorita si are un copil.

In urma analizei constelatiei familei, se observa ca pacienta a fost al doilea nascut, pozitie in care a simtit probabil ca a inceput cu intarziere si are de recuperat, fiind tot timpul sub presiune, straduindu-se sa ajunga in prim plan prin orice mijloace. Apoi, dupa nasterea surorii mai mici, a devenit copil de mijloc, ocupand din nou in constelatia familiei o pozitie psihologica “incomoda” cu un alergator standard in fata si un urmaritor in spate.

Inconjurat de competitori, copilul de mijloc se poate simti, conform teroriilor lui Adler, inghesuit intr-o zona mica in cautarea semnificatiei, tinde sa fie sensibil la abuz sau nedreptate, se teme sa nu fie luat in seama.

Articol realizat de Constanta Vasile, psiholog