Negocierea cu copilul este o provocare zilnica care, daca este gestionata gresit, conduce deseori la conflicte. De fapt, negocierea este un proces prin care atat parintii cat si copiii incearca sa-si stapaneasca emotiile sau frustarile, iar in final fiecare sa cedeze ceva care nu are o importanta deosebita.
Copilul foloseste negocierea ca o forma de santaj. De ce face asta? Pentru ca nu are alta varianta de a obtine ceea ce vrea, decat sa-si foloseasca "munitia" siretlicurilor, chiar si atunci cand nu are nevoie de acel ceva. Asta nu-l va opri sa incerce sa obtina "miza".
Cum poate castiga un parinte jocul acesta? Pur si simplu prin refuzul de a negocia si prin pastrarea pozitiei ferme in decizia luata. Este bine sa nu renunte in fata lacrimilor care curg siroaie pe obrajii copilului, in unicul scop de a-l impresiona si, in cele din urma, de a ceda.
Nu este nevoie sa-l avertizeze pe copil cand doreste sa-i impuna o limita: "daca nu te opresti…".
Chiar in momentul in care se cearta asupra limitei care a fost deja stabilita, majoritatea copiilor intelege de ce au fost luate deciziile respective. Totusi, orice problema trebuie abordata cu grija pentru a nu-i lasa copilului impresia ca i se interzice totul. Este bine sa i se explice cu argumente: “nu mergem acum in parc, pentru ca e ora de masa”.
Copilul trebuie implicat in procesul negocierii pentru a intelege care ar fi consecintele actiunilor sale si nu trebuie pedepsit pentru ca nu respecta niste limite impuse. Faptul in sine ca parintele nu a cedat in fata rugamintilor si ca, astfel, a “pierdut” jocul e o pedeapsa suficienta. Aceasta “pierdere” reprezinta consecinta care il determina sa-si invete lectia.
Exista insa si situatii cand e bine sa castige copilul daca parintele poate obtine un comportament pozitiv, de exemplu: sa-si stranga jucariile, sa doarma singur, sa-si faca lectiile etc.
Negocierile sunt oportunitati atat pentru copil cat si pentru parinte de a invata sa construiasca impreuna o relatie echilibrata.
E nevoie de mult efort pentru a respinge cererilor nefondate ale copilului, pentru ca acesta va incerca mereu sa forteze limitele si sa repete tipare pana cand va fi convins ca exista reguli care trebuie respectate si situatii care pot fi negociate.
Negocierile au succes mai mare atunci cand copilul este odihnit, hranit si atent la obiectul negocierii.
Articol realizat de Iulia Pantazi, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Iulia Pantazi
…
Articole asemănătoare
Relatiile se destrama, casniciile – de asemenea – iar uneori raman in urma nu do ...
Parintii la fel ca si copiii asteapta cu nerabdare vacanta. Grijile legate de se ...
A fi parinte nu inseamna doar sa aducem pe lume un copil. Este mult mai …
Unul dintre misterele cele mai pline de sens si mai splendide ale naturii este r ...
In sanul familiei noastre invatam pentru prima data sa luptam, invatam despre vi ...
Din punct de vedere social si juridic, casatoria este un act contractual prin ca ...
Ca parinti, suntem tentati sa credem ca daca satisfacem anumite trebuinte, despr ...
"Mami, n-am facut eu asta!". Cred ca ti-ai auzit copilul rostind aceste cuvinte ...
Adesea parintii considera ca "nu are chef", "este lenes", "nu-i place sa invete" ...
Aproape toti parintii doresc de la copiii lor sa le fie "sprijin la batranete", ...