Dorinta de a fi o mama perfecta

Este un lucru frumos sa vrei sa fii o mama buna, gospodina in casa si cu rezultate remarcabile la serviciu. A tinde spre teluri inalte nu inseamna ca ai probleme psihice. Dar, daca pretentiile tale sunt atat de ridicate incat scad calitatea vietii, si daca nu poti fi fericita, fiindca nu este totul perfect, e timpul sa spui stop si sa inveti sa apreciezi lucrurile bune din viata ta.
Unele mame cred despre perfectionism ca este o tinta nobila si, deseori, este dificil pentru acestea sa faca diferenta intre constiinciozitate rezonabila si precautie irationala. Totusi, daca se lovesc constant de tendintele perfectioniste, care nu sunt intotdeauna usor de distins, exista riscul de a-si traumatiza copiii.

Perfectionismul joaca un rol in comportamentul si sentimentele parentale inainte chiar de conceperea copilului, in perioada de sarcina si in cea imediata nasterii. Aceste femei vor sa faca totul “corect” pentru a avea o sarcina si o nastere perfecte si un copil perfect sanatos.

Nevoia de control poate continua sa se manifeste dupa nasterea copilului, atat in primii ani de viata ai acestuia, cat si in timpul copilariei. Daca sunt mame care si lucreaza, s-ar putea sa concedieze bona dupa bona, pentru ca niciuna nu se ridica la asteptarile lor. Insa, ar putea sa creada ca sunt cele mai bune mame daca renunta la serviciu ca sa aiba grija de copii. Sacrificand viata lor copiilor, nu fac altceva decat sa le transmita un mod gresit de a fi mama.

Parintii perfectionisti asteapta si de la copiii lor rezultate scolare de top. Latura negativa a acestor asteptari este dezamagirea, atunci cand copiii nu sunt destul de dragalasi, de populari, de destepti. Iar anii de adolescenta, cu iesirile emotionale si comportamentele imprevizibile, pun la incercare si mai mult rabdarea acestor mame.

Cresterea copiilor in mod perfectionist le afecteaza mai ales pe fete, fiindca acestea tind sa-si modeleze comportamentul dupa cel al mamei. Sunt influentate in imaginea pe care o au despre propriul corp, despre obiceiurile alimentare, dieta, activitatea fizica si respectul de sine. Mamele perfectioniste ofera fiicelor un model greu de urmat si dificil de intruchipat ca viitoare sotii.

O mama nemultumita de infatisarea sa sau de performantele sale face adesea remarci critice la adresa ei sau a altora. Daca ii este teama de esec sau este preocupata de curele de slabire, o invata pe fiica ei aceste ganduri si comportamente, expunand-o riscului de a dezvolta tulburari de alimentatie.
Este foarte important ca un parinte sa fie un model de acceptare a defectelor fizice si a formei corpului, mai degraba decat sa se planga de kilogramele in plus in prezenta copiilor.

In anii ’60 - ’70, asteptarile in cazul mamelor erau sa aiba grija de copii, sa fie sanatosi si sa nu ajunga pe strazi. Astazi, asteptarile au crescut foarte mult ca urmare a mesajelor care ne bombardeaza existenta. Femeile in rolul lor de mame au acum foarte multe atributii si sunt considerate neglijente daca nu-si inscriu copiii la ore de sport, lectii de balet, pian, karate, inot, la cursuri de limbi straine sau meditatii de aprofundare a matematicii. Si nu tine nimeni cont daca lucreaza cu norma intreaga, daca au timp, daca sunt sanatoase, daca sunt bine platite.

Recunoasterea faptului ca au si ele nevoi, ca uneori acestea merita sa fie puse in fata celor ale familiei, ale sefului si ale gospodariei, este contrara atator mesaje pe care le-au auzit si asimilat timp de mai multe decenii.

Totusi, mama normala, functionala ca rol si naturala ca functie, este mai degraba mama care corespunde nevoilor copiilor. Aceasta “imperfectiune” nu este atat de periculoasa, nu este o dependenta de un ideal si nu este sacrificiul suprem.

Articol realizat de Ciobancan Delia – psihoterapeut de familie si cuplu
Cabinet individual de psihoterapie - Delia Ciobancan

..