Egoismul in relatia de cuplu

Din dorinta de a nu il rani pe celalalt si de a nu fi egoist in cuplu se ajunge deseori la despartire, pentru ca, de multe ori, nevoile celor doi sunt diferite. De exemplu: intr-o seara, el are nevoie sa se intalneasca cu prietenii, iar ea are nevoie de timp petrecut impreuna, in masura in care el nu va fi capabil sa isi exprime nevoia (si prin a o afirma vreau sa spun: "iubito, am inteles dorinta ta de a petrece timp impreuna, dar astazi imi doresc sa ies cu prietenii, pentru mine e important"), este foarte probabil sa petreaca intr-adevar timp cu ea, fiind irascibil si invinovatind-o pe nedrept ca nu se gandeste la el. Spun pe nedrept pentru ca el este responsabil de nevoile lui.

Va fi aceasta afirmare un lucru egoist? Poate, pentru ca el se va gandi in primul rand la el. Dar in acelasi timp, pe termen lung, acest lucru va permite ca relatia sa "respire", pe cand alternativa, ca el sa ii satisfaca fiecare dorinta, de frica sa nu o faca sa sufere, sau de frica sa nu declanseze supararea ei, va genera frustrare si nemultumire.

Astfel, va ajunge sa o puna pe primul loc, inaintea dorintelor lui, dar totodata va avea o stare de nemultumire fata de nesatisfacerea propriilor nevoi. Si in timp, acest lucru il va face sa isi doreasca sa nu mai stea intr-o relatie atat de impovaratoare pentru el.

Am dat exemplul “LUI”, dar lucrurile sunt la fel de valabile si pentru “EA”. Si o femeie poate sa ajunga sa fie un receptor excelent pentru asteptarile partenerului, sa nu se poata afirma vizavi de nevoile ei si sa ajunga in timp sa simta ca nu se mai dezvolta, ca se pierde intr-o relatie in care nu isi mai poate satisface anumite nevoi pentru ca partenerul s-ar supara, sau pentru ca partenerul ar suferi.
Nu propun un egoism absolut, ci o negociere constienta. Evident, uneori intr-un cuplu e nevoie sa renuntam la propriile dorinte pentru a le satisface pe ale partenerei/partenerului. Dar e nevoie sa tinem cont si de propriile dorinte si sa le comunicam intr-un mod relational partenerului.

A te afirma presupune sa iti asumi riscul de a il supara pe celalalt. Si tocmai acest lucru, afirmarea, va face sa ai o stare de bine in relatie si sa faci ca relatia sa fie posibila pe termen lung, pe cand a te sacrifica la nesfarsit nu duce decat la saturatie, la dorinta de a iesi din ghearele “persecutorului” si la multa frustrare.

Asadar, indrazneste sa ceri! Sa te pozitionezi, asumandu-ti riscul unui refuz, asumandu-ti riscul ca celalalt sa sufere. Fii egosit! E cel mai bun lucru pe care poti sa il faci pentru relatie, pe termen lung. Pentru a avea un cuplu fericit, prima conditie este ca tu sa fii fericit.

Articol realizat de Radu-Nicolae Cocea, psiholog
Cabinet de psihologie - Radu-Nicolae Cocea