Dragostea nu ajunge...

Nu este de ajuns sa ne iubim pur si simplu copiii. Dragostea se afla pe primul loc, dar pe aceasta temelie trebuie asezate capacitatea de a rezolva probleme, consecventa, respectul reciproc, rabdarea si capacitatea de a fi un bun ascultator.

Este nevoie de mult efort pentru a fi un parinte bun, insa merita. Sa invatam cum sa ne crestem bine copiii ar putea fi o prioritate pentru fiecare dintre noi, chiar daca nu exista pentru aceasta o scoala obligatorie. “Arta” de a fi un bun parinte poate fi deprinsa mai usor prin intelegerea si aplicarea consecventa si atenta a unor “tehnici” bazate pe principii educationale simple, dar recunoscute pentru eficacitatea lor:

• Copiii au nevoie de un program bine stabilit, de reguli si restrictii, deoarece acestea le ofera siguranta si ii ajuta sa se orienteze. Reperele clare le ofera copiilor siguranta, un sentiment de protectie si incredere. Dezvoltarea lor armonioasa depinde de aceasta rutina bine respectata, inceputa din primii ani de viata si continuata dincolo de varsta scolaritatii mari.

• Incurajarea ii face pe copii sa aiba sentimente pozitive fata de ei insisi (chiar si atunci cand au facut o greseala), in timp ce descurajarea le da impresia ca, orice ar face, niciodata nu vor fi destul de buni.

• Atunci cand copiii ii vad pe adulti actionand cu hotarare si cu scop, se vor comporta la randul lor cu incredere si avand un obiectiv. Parintii servesc drept modele pentru copiii lor, acestia imitandu-i la inceput si apoi identificandu-se cu ei, pentru a-si construi, ulterior, propria identitate.

• De cele mai multe ori, pedepsele, in special cele fizice nu au decat rolul de a scadea enervarea parintelui, iar copilul nu invata decat ca a gresit, nu si ce anume a gresit. A disciplina nu inseamna neaparat a pedepsi, ci a inlocui un comportament negativ, suparator, cu unul pozitiv, dezirabil.

• Dezechilibrul intre experientele pozitive si negative duce la formarea unor expectante negative atat la parinti, cat si la copii. Atentia se concentreaza doar asupra evenimentelor negative, desi cele pozitive exista. In astfel de situatii, este important sa ne orientam in mod constient asupra aspectelor pozitive si sa discutam cu copiii nostri si despre lucrurile placute. Corectam, astfel, persepectiva unilaterala, conform careia exista doar probleme si nu exista nimic placut despre care se poate vorbi.

• Nu exista retete perfecte! Oricat de mult ne straduim, uneori se intampla sa gresim in relatia cu copilul nostru. Insa consecventa este foarte importanta. Daca am luat o anumita hotarare in legatura cu acesta, ea trebuie neaparat respectata. Altfel, copiii invata ca supararea parintilor trece repede, iar ei pot obtine cu usurinta ceea ce vor.

• Jocul este o premisa importanta pentru dezvoltarea ulterioara a copilului. Prin joc se dezvolta imaginatia, creativitatea si alte functii si procese psihice, invata o serie de abilitati sociale, noi modalitati de a actiona, invata sa se concentreze si sa duca la bun sfarsit ceea ce a inceput. Este important sa participam cat mai des la jocurile copiilor nostri. Timpul petrecut alaturi de ei este nepretuit!

• Ambii parinti au un rol important in dezvoltarea copilului: mama ofera afectiune, intelegere si sustinere emotionala; ea are un rol important in dobandirea deprinderilor de baza in relationarea cu ceilalti. Tatal aduce si el iubire, dar si autoritate, responsabilizare si autonomie. Important este ca cei doi sa ia impreuna deciziile in legatura cu copiii si sa nu-si submineze reciproc autoritatea in fata copiilor.

• Parintii unici au “avantajul” de a putea fi mai usor consecventi, deoarece nu trebuie sa se certe cu altcineva in legatura cu modul in care isi cresc copiii. Dar, ei pot avea si o relatie foarte apropiata cu acestia. Si, din cauza ca sunt atat de ocupati, este, practic, imposibil sa-i rasfete, ceea ce contribuie semnificativ la independenta copiilor.

Cum ar fi viata fara copii? Poate mai linistita, insa mult mai goala si mai searbada. Chiar daca, uneori, ne lovim de probleme ce par de nedepasit, este important sa venim, permanent, in intampinarea nevoilor de dezvoltare ale copiilor nostri si sa ne adaptam dorintele si cerintele, varstei, nevoilor lor specifice si, mai ales, particularitatilor lor de personalitate.

Psiholog Valentina Andrei
Cabinet de Psihologie - Andrei Valentina